Parcul din zona Casei de Cultură din Constanța era una dintre puținele oaze de spațiu verde din Constanța. În ultimii ani, acesta a fost distrus sistematic. Aici a fost construită o biserică, o alta a fost începută, dar părăsită, câinii fără stăpân sunt stăpâni în zonă, fântâna arteziană este abandonată. Pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, vă invităm să vedeți cum arată parcul, în imaginile surprinse astăzi de noi.

Prima imagine care surprinde este cea a Casei de Cultură, care a ajuns gazda unui club de maneliști, dar acesta este un subiect pe care îl vom trata separat.

Imaginea 1 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Cea mai tulburătoare imagine din parc nu este însă, din păcate, aceea a unei case de cultură transformată în club de manele, ci a unui simbol al istoriei României degradat și ignorat de autorități. Este vorba despre monumentul eroilor din războiul de independență din Constanța, amplasat pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor. Grupul statuar a fost realizat în anul 1985 de către sculptorul Marius Butunoiu. Este din bronz și reprezintă un dorobanț la atac și un ofițer cu drapelul într-o mână și cu sabia în cealaltă mână, îndemnând soldatul la luptă. Pe partea superioară a soclului, de formă paralelipipedică, sunt gravate numele localităților: Plevna, Grivița, Rahova și Smârdan. În spatele grupului statuar se înalță o coloană placată cu marmură albă. Din păcate, așa cum se vede în imaginile de mai jos, literele lipsesc și nimeni nu s-a îngrijit să repare acest monument și să cinstească pe cei care au murit pentru ca România să existe.

Imaginea 2 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”
 

Avem însă în parc alte simboluri, moderne. Artiști contemporani au găsit că cel mai bun mod de exprimare este să măzgălească cu graffiti blocurile. Unele dintre expresii nu pot fi reproduse aici. Nimeni nu s-a gândit că în zonă vin și copii, care poate nu trebuie să învețe de la vârste fragede semnificație cuvântului ”m...e”.

Imaginea 3 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”


Și pentru că în Constanța trăim ca într-o pădure tropicală, înconjurați de spații verzi, autoritățile și-au spus că poate e bine să mai reducă din ele. Așa că în parcul acesta s-a dat autorizație de construcție pentru două biserici. Una (Catedrala Eroilor ”Sfanta Treime”) este în stadiu de construcție de ani de zile, o groapă hidoasă în mijlocul parcului, îngrădită cu un gard improvizat din lemne. Nu mai sunt bani pentru ridicare ei și nu se știe când se vor strânge. Încercați să vă construiți o casă și să nu respectați termenul din autorizație, să vedeți ce se întâmplă. În cazul acesta, nu se întâmplă nimic.

Imaginea 4 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Cum spuneam, sunt două biersiri, nu una singură. A doua este de fapt paraclisul primeia. Aici se oficiază slujbe. Azi dimineață lumea lua agheasmă din butoaie mari, amplasate la intrare, și aprindea lumânări pentru vii și pentru morți.

Imaginea 5 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Câinii fără stăpân sunt o prezență constantă în parc și un pericol pentru copiii, părinții și bunicii care îndrăznesc să se plimbe prin el.

Imaginea 6 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Și pentru că sunt câini, sunt și urme ale trecerii lor pe aici. În imaginea de mai jos aveți astfel de urme, pe care trebuie cu siguranță să le ocoliți. Orice plimbare pe alei este o cursă cu obstacole... fecale.

Imaginea 7 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”


Dacă nu călcați în rahat de câine, aveți grijă să nu vă umpleți de noroi. Unele locuri arată ca în plin câmp, nu ca într-un parc.

Imaginea 8 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Să nu credeți însă că primăria nu s-a gândit și la copii. Ba da. A amenajat pentru ei nu unul, ci două locuri de joacă în parc. Problema însă este că multe dintre jocurile amplasate sunt nefuncționale sau de-a dreptul periculoase. Vedeți în imaginile de mai jos un fel de carusel ruginit și rupt, dar și un leagăn care numai sigur nu pare.

Imaginea 9 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Locurile de joacă nu sunt singurele distruse. Dacă vrei să păsTrezi curățenia și să arunci mizeria la gunoi vei observa că există coșuri de gunoi, dar că majoritatea sunt vandalizate. De altfel, în parc nu întâlnești decât un gardian, dar și acela stă într-o gheretă lângă biserică, fără să știe ce se întâmplă afară. Sau poate preferați o benă...

Imaginea 10 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Ceea ce ar fi trebuit să fie o fântână arteziană a ajuns un loc părăsit și murdar.

Imaginea 11 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Părăsit este și ”Magazinul pensionarului”. Vă mai aduceți aminte? Au fost inaugurate cu mare pompă în campania electorală, de către o administrație care vroia binele celor de vârsta a treia. Acum are lacătul pe ușă, iar proprietarul caută noi chiriași.

Imaginea 12 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Pentru ca tabloul să fie complet, nu puteau lipsi două amănunte: haine și lenjerie puse la uscat pe balcoane, cu vedere la bulevard, să știe toată lumea ce chiolți poartă proprietarii, și tonete de înghețată uitate acolo, cu gândul că va veni odată vara.

Imaginea 13 din articolul „FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi”

Așa a ajuns una dintre cele mai frumoase zone din Constanța. Din păcate, ea nu va mai reveni niciodată la ceea ce a fost.