Copacul amintirii

                               Nikolaus Lenau

 

Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mă mai recunoști tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?

Când pe crengile-ți, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea, – ții minte?
Stam visând aici, sub flori.

Fericiți, credem, și încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.

Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nflorești însă mereu.
Știu! N-ai timp și nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu.

,,Bate vânt de mai afară,
Și e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veșnice și pier!”

Floarea ta așa-mi șoptește
De pe ramul argintiu...
Și-un plâns greu mă năpădește,
Și-mi simt sufletul pustiu.


(din volumul Versuri alese. În românește de Lazăr Iliescu, Editura Tineretului, 1957)