O, vremuri dulci, o, vremuri...

                                                     Alexandr Ceavceavadze

 

O, vremuri dulci, o, vremuri călătoare,
Atât de repezi vise trecătoare!
Dar eu rămân mereu în neschimbare,
Nu-s rob al clipei voastre moarte,
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

Prietenii acuma mi-s departe,
Puterea vieții mele este-n floare,
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

Tu, cunoscând a vieții mele carte,
Speranța chemi să-mi vină-n apărare,
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

Dar nemiloși sunt ochii-acestei soarte –
Nu poți trăi în mută disperare –
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

Iubirea mea cu nimeni nu te-mparte –
Sunt jertfa ta, mă-ntreb cu-nfrigurare?
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

De-același crez dacă avea-voi parte,
De milă-i bun rivalul meu sub soare;
Ci eu rămân mereu în neschimbare.

Ce știe ea despre iubirea-mi oare?
Oriunde-aș fi, o cânt cu-nflăcărare;
Ci eu rămân mereu în neschimbare.
Nu-s robul fugii timpului spre moarte,
Ci eu rămân mereu în neschimbare.


(din volumul Poeți romantici georgieni, antologie, tălmăciri și note de Dumitru M. Ion, Ed. Albartos, 1985)