mă întoarce pe dos,
mă izbește de poartă,
îmi bate cuiele,
cele având culoarea
galben, alb, argintiu,
cu niciunul nu-și scapă ținta,
lasă de-o-parte numai berea nebunului,
piesa mea preferată,
mă strânge de gât
cu proaspetele ei lanțuri
până nu mai resir.
Rămâi, dragă zi.
(din volumul Pozie germană contemporană, antologie și traducere de Grete Tartler, Ed. Dacia, 1991)
Comentarii
Notificări pentru această discuțieAlege canalul și când vrei să fii anunțat.
Nu sunt încă comentarii aprobate.