Noaptea

                    Giosuė Carducci

 

În umbra valurilor tale 'ntinse
Obida și durerile meschine,
O, noapte, 'mprăștiate's și cuprinse!
Mă chemi și singur eu rămân cu tine.

 

În ce făgăduieli de-odihnă stins e
Tot neastâmpărul ce-l simt în mine?
Ce vlagă tuburatu-mi gând atinse
Pe când umblà cătând eternul bine?

 

Divină noapte, nu știu ce să fie
Acest balsam prevestitor, vrăjit,
În care uit durere și mânie;

 

Dar știu că am în tine-odihna toată
Ca pruncul care-a plâns și- adormit
În poală al bunica 'ndoliată.


(din volumul Poezii traduse de Giuseppe Cifarelli, București 1928)